Mă-nalţ,
Cobor
Şi-apoi dispar,
Şi-apusul meu e totuşi răsărit
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic şi veşnic, expus în infinit.
Cu magica-mi baghetă uriaşe -
Stapana hotărârilor eterne -
Deştept măturătorii albelor oraşe
Şi-adorm întârziaţii negrelor taverne
Dau fluviilor graţii de reptile,
Dau mărilor priviri fosforescente,
Iar munţilor din zare, aspecte de gorile,
Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente.
Dau fructe noi smochinilor uscaţi,
Dau bronzului figură omenească,
Iar Regilor -
Pe socluri de marmură-nşiraţi -
Poruncitoare gesturi, ca-n veci să poruncească.
Iar când cobor,
Când calda-nfiorare
Se zbate-n cupa recelui repaos,
Azvârl sămânţă nouă în vechile tipare
Şi-ascult Perpetuarea cum fredonează-n haos!









[link]
--
My Gallery: [link]
and sorry for the late reply!
--
wonderful, but unnoticed works of art: [link] [link] [link] and [link]
Please check them out!
--
*Autochrome-Lumiere =photographersfanclub
--
To small to matter.
Blake.
--
Check it out!
[link]
*Ex-po-zure
--
Go ahead! Check out my work!
Previous Page12345...Next Page